O carte de suflet

Lăsând la o parte modestia, deloc potrivită zilelor noastre, ar fi cazul să-mi prezint şi propria carte. Cred că îşi poate găsi locul în acest spaţiu destinat forţei cuvintelor. Am ezitat de multe ori să-i fac publicitate, poate din teama si reţinerea specifice oricărui început. Dar au trecut deja 4 ani şi am regăsit-o, cu imensă fericire şi mulţumire sufletească, pe rafturile bibliotecilor...

Iată despre ce-i vorba:




Istoria gramaticii româneşti
      Geanina Cristina Butnariuc


"Biruit-au gândul..."

            Ca şi în alte domenii ale ştiinţei, sintezele, cu amploarea informaţiei, cu grandoarea construcţiei, cu vastitatea materialului stocat şi examinat, dar mai ales cu performanţa valorică şi însemnătatea cardinală a aportului la conturarea şi definirea fizionomiei etnice şi spiritualităţii unei naţiuni, sunt de o însemnătate, necesitate şi utilitate inestimabile pentru identificarea şi determinarea personalităţii unui popor, pentru inserarea contribuţiei sale în tezaurul civilizaţiei universale. O asemenea menire, semnificaţie şi finalitate, prin belşugul faptelor, erudiţia, realismul şi persuasivitatea comentariilor, are şi lucrarea de faţă.

            Dacă celelalte domenii ale peocupărilor filologice şi lingvistice dispun de abordări diacronice de anvergură, de cercetări şi lucrări de sinteză, aşa cum sunt ortografia, lexicografia, stilistica, prin contribuţiile lui Romulus Ionaşcu, Ovid Densusianu, Flora Şuteu, Luiza şi Mircea Seche, Iorgu Iordan, Ion Coteanu, Boris Cazacu, Dimitrie Macrea, Ştefan Munteanu, Ileana Oancea, Victor V. Grecu etc., în schimb, ceea ce este cu atât mai păgubitor şi regretabil, un domeniu de primordială însemnătate, ilustrat de un număr impresionant de lucrări, nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, rămânând ignorat încă şi aşteptându-şi atât de necesara şi binevenita sinteză.

            În zarea urgenţei şi a valorii travaliului investigativ se înscrie şi cercetarea de faţă, hărăzită, prin virtuţile conceperii şi elaborării ei, să răspundă unui deziderat naţional. Iar standardele şi parametrii împlinirii ei o onorează cu prisosinţă. Pentru că, izbutire nu tocmai frecventă şi obişnuită în prestaţia unui proaspăt absolvent, este o lucrare cu totul aparte, care se individualizează prin valoarea aportului ei, realizată la exigenţele superiare ale cercetării ştiinţifice, corespunzător standardelor academice, cu raţionamente, opinii şi interpretări de mare profunzime şi veridicitate, cu un spirit critic de mare acuitate şi rafinament, beneficiind de privilegiul unui limbaj elevat, decantând personalitatea autoarei.

            Este o lucrare ce se recomandă prin ea însăşi. O operă ce  s-a ivit din îngemănarea vocaţiei de cercetător cu obsesia decantării adevărului şi patosul creaţiei ştiinţifice, reprezentând o contribuţie de seamă, necesară şi utilă pentru istoria filologiei şi lingvisticii româneşti.

            Iar reflecţia că această operă a fost, la origine, o strălucită teză de licenţă, pentru absolvirea apoteotică a studiilor universitare, îndeamnă la smerenie, la sporită cinstire şi speranţă...
                                                    Prof. dr. H. C. Victor V. Grecu
                                                Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

                                                               
          [Am reprodus mai sus fragmente din prefaţa lucrării, redactată de profesorul şi lingvistul Victor V. Grecu, omul care a ştiut întotdeauna să insufle studenţilor săi entuziasmul şi încrederea de care toţi avem nevoie la început de drum. Şi pentru aceasta îi voi fi mereu recunoscătoare.]                                   

Din introducere...

Existenţa gramaticii este meritul unor oameni de prim rang în cultura unui popor. Stadiul actual al gramaticii româneşti este rezultatul unui efort colectiv, de veacuri, al tuturor celor care, într-un mod mai mult sau mai puţin original, au abordat multiplele aspecte ale disciplinei. Ideile valoroase au fost transmise din generaţie în generaţie, de la o gramatică la alta, suferind, pe parcursul acestui traseu, diverse transformări, mai mult sau mai puţin viabile. Propunem, prin această lucrare, o călătorie pe traseul, adeseori sinuos, parcurs de gramatica românească de la originile sale până în prezent, oprindu-ne să admirăm, pe alocuri, operele monumentale înscrise în acest traseu de mari dimensiuni.

Adăugăm câteva precizări necesare la început de drum:

Singurele studii din trecutul nostru cultural care tratează acest subiect (istoricul sau evoluţia gramaticii româneşti) sunt: Romulus Ionaşcu, Gramaticii români. Tractat istoric despre evoluţiunea studiului gramaticei limbei române de la 1757 până astăzi, Iaşi, 1914; Iorgu Iordan, Scurt istoric al principalelor lucrări de gramatică românească, în Limbă şi literatură, II, 1956; Dimitrie Macrea, Cuvântul înainte la Gramatica limbii române, Editura Academiei, 1954 (ediţia I) şi Dimitrie Macrea, Gramatica limbii române, în Probleme ale structurii şi evoluţiei limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.

Dintre acestea, doar primul studiu citat, al lui Romulus Ionaşcu, prezintă o anumită complexitate, ocupând dimensiunile unui întreg volum şi tratând aproape toate gramaticile româneşti apărute până la începutul secolului al XX-lea. Volumul prezintă însă, la ora actuală, mai mult un interes documentar, fiind perimat atât din punct de vedere al exprimării, cât şi al metodei abordate (de înregistrare/consemnare propriu-zisă a elementelor de conţinut, uneori doar sub forma citatelor, fără aparatul tehnic comparativ necesar oricărei incursiuni în trecutul unei culturi). Celelalte studii, ale lui Iorgu Iordan şi Dimitrie Macrea, deşi mai actuale, prezintă dezavantajul spaţiului redus ce le-a fost acordat, reprezentând: un articol, o prefaţă, respectiv un capitol dintr-o lucrare lingvistică.

Articolul lui Iorgu Iordan, publicat în 1956, în Limbă şi literatură (transformat ulterior într-un capitol al lucrării sale, Limba română contemporană, ediţia a II-a, 1956), însumează nu mai mult de 34 de pagini şi tratează selectiv (după criteriul valoric) doar anumiţi autori. Este însă superior (prin raportare la Romulus Ionaşcu) aparatul tehnic de abordare şi prezentare a materialului.

Studiile lui Dimitrie Macrea sunt şi mai reduse cantitativ, explicaţiile rezumându-se la câteva afirmaţii generale despre anumite lucrări gramaticale. În plus, Cuvântul înainte la ediţia princeps a Gramaticii Academiei este redactat în termeni nefavorabili, trecutul nostru gramatical fiind, pe nedrept, devalorizat

            ............................................................................................................


Din cuprins...

Capitolul I – Începuturile gramaticii româneşti (1600-1780)

Primele încercări de gramatică în limba română

Prima gramatică completă a limbii române: Gramatica lui Dimitrie Eustatievici

Gramatica lui Macarie

Prima gramatică românească redactată în limba latină:                            Gramatica de la Kalocsa

Capitolul II – Gramatica românească între 1780-1828

Iluminismul în cultura română

Prima gramatică românească tipărită (în limba latină): Gramatica lui Samuil Micu şi Gheoghe Şincai

Prima gramatică românească tipărită în limba română: Gramatica lui Ienăchiţă Văcărescu

Prima gramatică latinizantă scrisă în limba română: Gramatica lui Radu Tempea

Gramatica lui Paul Iorgovici

Gramaticile lui Ion Budai-Deleanu

Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga

Capitolul III – Gramatica românească între 1828-1877

Prima gramatică descriptivă şi normativă a limbii române: Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu

Prima gramatică românească academică: Gramatica lui Timotei Cipariu

Capitolul IV – Gramatica românească între 1877-1918

Studiile de gramatică ale lui Alexandru Lambrior

Prima gramatică ştiinţifică a limbii române: Gramatica lui Hariton Tiktin

Gramatica lui Alexandru Philippide

Capitolul V – Gramatica românească între 1918-1954

Scoala de la Cluj: Sextil Puşcariu

Şcoala de la Bucureşti: Alexandru Rosetti, Jacques Byck

Şcoala de la Iaşi: Iorgu Iordan.

Capitolul VI – Gramatica românească după 1954.                                                          Între tradiţie şi inovaţie

Gramatica Academiei (ediţiile I, II)

Orientările moderne în gramatica românească

Ultima ediţie a Gramaticii Academiei (ediţia a III-a)