marți, 9 februarie 2010

O carte de suflet

Lăsând la o parte modestia, deloc potrivită zilelor noastre, ar fi cazul să-mi prezint şi propria carte. Cred că îşi poate găsi locul în acest spaţiu destinat forţei cuvintelor. Am ezitat de multe ori să-i fac publicitate, poate din teama si reţinerea specifice oricărui început. Dar au trecut deja 4 ani şi am regăsit-o, cu imensă fericire şi mulţumire sufletească, pe rafturile bibliotecilor...

Iată despre ce-i vorba:




Istoria gramaticii româneşti
      Geanina Cristina Butnariuc


"Biruit-au gândul..."

            Ca şi în alte domenii ale ştiinţei, sintezele, cu amploarea informaţiei, cu grandoarea construcţiei, cu vastitatea materialului stocat şi examinat, dar mai ales cu performanţa valorică şi însemnătatea cardinală a aportului la conturarea şi definirea fizionomiei etnice şi spiritualităţii unei naţiuni, sunt de o însemnătate, necesitate şi utilitate inestimabile pentru identificarea şi determinarea personalităţii unui popor, pentru inserarea contribuţiei sale în tezaurul civilizaţiei universale. O asemenea menire, semnificaţie şi finalitate, prin belşugul faptelor, erudiţia, realismul şi persuasivitatea comentariilor, are şi lucrarea de faţă.
            Dacă celelalte domenii ale peocupărilor filologice şi lingvistice dispun de abordări diacronice de anvergură, de cercetări şi lucrări de sinteză, aşa cum sunt ortografia, lexicografia, stilistica, prin contribuţiile lui Romulus Ionaşcu, Ovid Densusianu, Flora Şuteu, Luiza şi Mircea Seche, Iorgu Iordan, Ion Coteanu, Boris Cazacu, Dimitrie Macrea, Ştefan Munteanu, Ileana Oancea, Victor V. Grecu etc., în schimb, ceea ce este cu atât mai păgubitor şi regretabil, un domeniu de primordială însemnătate, ilustrat de un număr impresionant de lucrări, nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, rămânând ignorat încă şi aşteptându-şi atât de necesara şi binevenita sinteză.
            În zarea urgenţei şi a valorii travaliului investigativ se înscrie şi cercetarea de faţă, hărăzită, prin virtuţile conceperii şi elaborării ei, să răspundă unui deziderat naţional. Iar standardele şi parametrii împlinirii ei o onorează cu prisosinţă. Pentru că, izbutire nu tocmai frecventă şi obişnuită în prestaţia unui proaspăt absolvent, este o lucrare cu totul aparte, care se individualizează prin valoarea aportului ei, realizată la exigenţele superiare ale cercetării ştiinţifice, corespunzător standardelor academice, cu raţionamente, opinii şi interpretări de mare profunzime şi veridicitate, cu un spirit critic de mare acuitate şi rafinament, beneficiind de privilegiul unui limbaj elevat, decantând personalitatea autoarei.
            Este o lucrare ce se recomandă prin ea însăşi. O operă ce  s-a ivit din îngemănarea vocaţiei de cercetător cu obsesia decantării adevărului şi patosul creaţiei ştiinţifice, reprezentând o contribuţie de seamă, necesară şi utilă pentru istoria filologiei şi lingvisticii româneşti.
            Iar reflecţia că această operă a fost, la origine, o strălucită teză de licenţă, pentru absolvirea apoteotică a studiilor universitare, îndeamnă la smerenie, la sporită cinstire şi speranţă...
                                                    Prof. dr. H. C. Victor V. Grecu
                                                Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

                                                               
          [Am reprodus mai sus fragmente din prefaţa lucrării, redactată de profesorul şi lingvistul Victor V. Grecu, omul care a ştiut întotdeauna să insufle studenţilor săi entuziasmul şi încrederea de care toţi avem nevoie la început de drum. Şi pentru aceasta îi voi fi mereu recunoscătoare.]                                   





Din introducere...

Existenţa gramaticii este meritul unor oameni de prim rang în cultura unui popor. Stadiul actual al gramaticii româneşti este rezultatul unui efort colectiv, de veacuri, al tuturor celor care, într-un mod mai mult sau mai puţin original, au abordat multiplele aspecte ale disciplinei. Ideile valoroase au fost transmise din generaţie în generaţie, de la o gramatică la alta, suferind, pe parcursul acestui traseu, diverse transformări, mai mult sau mai puţin viabile. Propunem, prin această lucrare, o călătorie pe traseul, adeseori sinuos, parcurs de gramatica românească de la originile sale până în prezent, oprindu-ne să admirăm, pe alocuri, operele monumentale înscrise în acest traseu de mari dimensiuni.
Adăugăm câteva precizări necesare la început de drum:
Singurele studii din trecutul nostru cultural care tratează acest subiect (istoricul sau evoluţia gramaticii româneşti) sunt: Romulus Ionaşcu, Gramaticii români. Tractat istoric despre evoluţiunea studiului gramaticei limbei române de la 1757 până astăzi, Iaşi, 1914; Iorgu Iordan, Scurt istoric al principalelor lucrări de gramatică românească, în Limbă şi literatură, II, 1956; Dimitrie Macrea, Cuvântul înainte la Gramatica limbii române, Editura Academiei, 1954 (ediţia I) şi Dimitrie Macrea, Gramatica limbii române, în Probleme ale structurii şi evoluţiei limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
Dintre acestea, doar primul studiu citat, al lui Romulus Ionaşcu, prezintă o anumită complexitate, ocupând dimensiunile unui întreg volum şi tratând aproape toate gramaticile româneşti apărute până la începutul secolului al XX-lea. Volumul prezintă însă, la ora actuală, mai mult un interes documentar, fiind perimat atât din punct de vedere al exprimării, cât şi al metodei abordate (de înregistrare/consemnare propriu-zisă a elementelor de conţinut, uneori doar sub forma citatelor, fără aparatul tehnic comparativ necesar oricărei incursiuni în trecutul unei culturi). Celelalte studii, ale lui Iorgu Iordan şi Dimitrie Macrea, deşi mai actuale, prezintă dezavantajul spaţiului redus ce le-a fost acordat, reprezentând: un articol, o prefaţă, respectiv un capitol dintr-o lucrare lingvistică.
Articolul lui Iorgu Iordan, publicat în 1956, în Limbă şi literatură (transformat ulterior într-un capitol al lucrării sale, Limba română contemporană, ediţia a II-a, 1956), însumează nu mai mult de 34 de pagini şi tratează selectiv (după criteriul valoric) doar anumiţi autori. Este însă superior (prin raportare la Romulus Ionaşcu) aparatul tehnic de abordare şi prezentare a materialului.
Studiile lui Dimitrie Macrea sunt şi mai reduse cantitativ, explicaţiile rezumându-se la câteva afirmaţii generale despre anumite lucrări gramaticale. În plus, Cuvântul înainte la ediţia princeps a Gramaticii Academiei este redactat în termeni nefavorabili, trecutul nostru gramatical fiind, pe nedrept, devalorizat
            ............................................................................................................


Din cuprins...
Capitolul I – Începuturile gramaticii româneşti (1600-1780)
Primele încercări de gramatică în limba română
Prima gramatică completă a limbii române:
Gramatica lui Dimitrie Eustatievici
Gramatica lui Macarie
Prima gramatică românească redactată în limba latină:  
                         Gramatica de la Kalocsa
Capitolul II – Gramatica românească între 1780-1828
Iluminismul în cultura română
Prima gramatică românească tipărită (în limba latină):
Gramatica lui Samuil Micu şi Gheoghe Şincai
Prima gramatică românească tipărită în limba română:
Gramatica lui Ienăchiţă Văcărescu
Prima gramatică latinizantă scrisă în limba română:
Gramatica lui Radu Tempea
Gramatica lui Paul Iorgovici
Gramaticile lui Ion Budai-Deleanu
Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga
Capitolul III – Gramatica românească între 1828-1877
Prima gramatică descriptivă şi normativă a limbii române:
Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu
Prima gramatică românească academică:
Gramatica lui Timotei Cipariu
Capitolul IV – Gramatica românească între 1877-1918
Studiile de gramatică ale lui Alexandru Lambrior
Prima gramatică ştiinţifică a limbii române:
Gramatica lui Hariton Tiktin
Gramatica lui Alexandru Philippide
Capitolul V – Gramatica românească între 1918-1954
Scoala de la Cluj: Sextil Puşcariu
Şcoala de la Bucureşti: Alexandru Rosetti, Jacques Byck
Şcoala de la Iaşi: Iorgu Iordan.
Capitolul VI – Gramatica românească după 1954.
                                                         Între tradiţie şi inovaţie
Gramatica Academiei (ediţiile I, II)
Orientările moderne în gramatica românească
Ultima ediţie a Gramaticii Academiei (ediţia a III-a)




luni, 21 decembrie 2009

Imaginea cărţii în filme

      Filmul... o atracţie scumpă pentru unii dintre noi, plătită cu Timpul care e parcă din ce în ce mai puţin. De aceea prefer cartea filmului, dar când descopăr că acestea pot coexista, devine cel puţin interesant.

      Câteva astfel de situaţii mai jos:



INKHEART (INIMĂ DE CERNEALĂ) - un film despre puterea cuvântului scris şi rolul scriitorului, stăpân al universurilor imaginate. Personajele din cărţi prind viaţă prin lectura cu voce tare a unui legător de cărţi vechi, amestecându-se cu persoane din viaţa reală, într-o acţiune cu totul palpitantă.
Merită văzut, chiar dacă ficţiunea atinge uneori cote maxime.

 


WUTHERING HEIGHTS (LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI) - atât cartea, cât şi filmul acordă lecturii importanţa binemeritată, conţinând suficient de multe scene de lectură.  Şi este atât de plăcut, mai ales din ipostaza de cititor, să descoperi, la personajele pe care le urmăreşti, aceleaşi gesturi pe care tu le faci în actul lecturii...


Iată câteva imagini sugestive în acest sens din ecranizarea 1992 a romanului lui Emily Bronte, în regia lui Peter Kosminsky, cu Ralph Fiennes şi Juliette Binoche în rolurile principale.





Dacă aveţi şi alte exemple asemănătoare, m-ar interesa pentru un proiect în cadrul masterului pe care îl urmez (Teoria şi Practica Editării).
P.S. Cred că devine explicabilă acum obsesia mea pentru cărţi, aşa-i?!  :)






duminică, 20 decembrie 2009

Colecţie de imagini cu cărţi


      Iată câteva dintre imaginile mele preferate cu cărţi. Întotdeauna mi-a plăcut să admir cărţile, nu doar din interior, ci şi din exterior. Întotdeauna mi-au plăcut librăriile şi bibliotecile, locul unde cărţile ne aşteaptă cu atâta răbdare... Mă fascinează astăzi  ideea de a lucra într-o editură, acolo unde cărţile iau naştere...
      Dacă aveţi imagini reuşite cu cărţi, vă invit cu drag să-mi completaţi colecţia!










Nu judeca o carte după copertă! Ca şi oamenii, cărţile vechi au sufletul tânăr. Au atâtea de spus, dar tac..., sub praful greu al timpului.




Dincolo de copertă, în  spatele literelor, stă concentrat un întreg univers, cu mii de visuri şi frământări, gânduri şi sentimente, o altă lume care putea fi a ta... Te-ai gândit vreodată la asta?!



Scene de lectură în picturi


 Dintotdeauna fascinantă, indiferent de forma pe care a luat-o de-a lungul timpului, lectura a stârnit şi continuă să stârnească discuţii nesfârşite, pro sau contra, de la cele mai aprinse la cele mai plăcute. Incitând spiritele inovatoare, ea a ştiut să-şi găsească, în istorie, locul binemeritat la baza piramidei valorilor, fiind instrumentul care facilitează cunoaşterea în toate domeniile culturii şi ştiinţei.
Frământările începutului, privind suportul de imprimare a textului, forma de realizare a actului lecturii, accesul diferitelor categorii de cititori etc., au dus treptat la desăvârşirea unei tehnici moderne de lectură, accesibile astăzi şi plăcute.
Evoluţia însăşi a practicilor de lectură a constituit, în toate epocile şi în toate domeniile, subiect de interes şi cercetare. Astfel, mulţi scriitori, pictori, sculptori, gravori etc. au reprezentat în operele lor diferite ipostaze ale actului lecturii de-a lungul timpului, constituind veritabile mărturii pentru istoria lecturii.
Am adunat aici doar câteva picturi ce înfăţişează scene de lectură, în diferite ipostaze şi din diferite epoci. 
Albumul este, se înţelege, în curs de completare. Aştept sugestii, informaţii, imagini, orice credeti că ar putea întregi această postare.







 Berthe Morisot


Jean Honore Fragonard



Francisc Sirato


Pierre Auguste Renoir


vineri, 20 noiembrie 2009

Cărţile audio



         Cărţile audio, numite popular cărţi vorbite, au apărut din nevoia de timp a omului modern. Aflat în permanentă mişcare, uneori contra-cronometru, acesta cu greu mai găseşte răgazul să răsfoiască o carte. Audiobook-ul îi oferă o alternativă comodă şi rapidă de lectură, ce se poate desfăşura simultan cu alte activităţi uşoare: călătorii, sport, menaj etc. Pe de altă parte, acest tip de lectură se pliază perfect pe tiparul comunicaţional din societatea contemporană, unde tendinţa este de a minimaliza comunicarea scrisă în favoarea celei orale.
         Piaţa cărţilor audio este, în România, doar la început de drum, dar evoluează rapid. Editurile româneşti tind să răspundă noilor cerinţe ale publicului de cititori, adaptându-se standardelor europene.
        
         Site-uri specializate de promovare a acestui produs, care permit şi download-uri:
 http://www.carteasonora.ro/v2/ 
http://www.audiobooks.com/
           

duminică, 15 noiembrie 2009

Viitorul cărţii, între tipar şi computer...

 

Istoria lecturii a înregistrat din antichitate până în prezent o evoluţie spectaculoasă. Apariţia computerului şi constituirea lecturii electronice au marcat momente importante în evoluţia lecturii universale. Cititorul contemporan beneficiază de un suport de lectură variat, disociat: cartea tipărită şi cartea în format electronic, aflate într-o competiţie strânsă, din care nu ştim cine va ieşi învingător.
Textul tipărit produce o lectură liniară, continuă, presupunând parcurgerea consecutivă a rândurilor. Textul electronic determină, în schimb, o lectură globală, non-liniară şi discontinuă, cu dificultăţi de ordonare a rândurilor. Imposibilitatea mânuirii textului electronic imprimă, de aceea, o oarecare superficialitate actului lecturii.
Cartea tipărită oferă posibilitatea marcării personale cu adnotări. Cititorul poate însemna pe marginea textului gânduri, reflecţii de moment, explicaţii de orice fel, utile la o relectură sau pur şi simplu utile pentru înţelegerea textului. El poate, de asemenea, marca pasajele preferate, pentru a le găsi cu lejeritate ulterior.
Aceste aspecte, ce ţin de profunzimea, dar şi de plăcerea lecturii, avantajează lectura tradiţională în faţa celei virtuale, aceasta din urmă incomodând din punct de vedere fizic şi psihic, dacă ne gândim doar la oboseala generată de folosirea prelungită a calculatorului.
La o primă vedere, cartea tipărită îşi păstrează sau ar trebui să-şi păstreze întâietatea. Totuşi, lectura electronică pare a fi cea mai potrivită tipului de societate în care trăim. Aflat în permanentă mişcare, contra cronometru, cititorul contemporan cu greu mai găseşte răgazul frecventării bibliotecilor şi librăriilor, precum şi spaţiul depozitării cărţilor. În astfel de situaţii, îi sunt la îndemână bibliotecile şi chiar librăriile virtuale. Internetul devine în acest sens un consistent suport de lectură, dar şi un mijloc de distribuire a cărţilor.
Şcoala românească cultivă totuşi modelul tradiţional de lectură. Din nefericire, sunt încă profesori ce resping calculatorul în procesul instructiv-educativ, deşi reforma învăţământului îl recomandă printre mijloacele moderne de predare-învăţare. O inovaţie interesantă în domeniu aduce tabla interactivă SMART, încă puţin cunoscută şi accesibilă în şcolile noastre.
O formă specială de textualitate electronică, ce a trezit interesul cercetătorilor din mai multe domenii, este hyper-textul sau textul compus prin accesarea reţelei de noduri / ramificaţii între documentele web de navigare pe Internet. Un astfel de text, bifurcat, arborescent, oferă cititorului libertate nelimitată în derularea lecturii, acesta putând să aleagă traseul dorit printre documente, în funcţie de link-urile ce-i stârnesc interesul. Această libertate prezintă însă, pe de o parte, riscul discontinuităţii sau pierderii coerenţei textului, iar pe de altă parte, riscul frustrării cititorului pus în incapacitatea de a acoperi toate variantele de lectură. Hyper-textul oferă uneori chiar posibilitatea intervenţiei directe a cititorului asupra textului. Sunt interesante în aceste sens naraţiunile colective interactive de pe unele site-uri ale Internetului.
Diferite esenţial sau asemănătoare până la un punct, cartea tipărită şi cea digitală au un scop comun: acela de a forma Omul, de a modela existenţe, de a contura visuri şi a stinge frământări…
Purtătoare şi creatoare de valori spirituale, cartea este oglinda civilizaţiei unui popor. Dar… ce destin îi rezervă viitorul? În ce format va continua să existe? Va acapara cartea electronică piaţa editorială sau cele două tipuri de lectură vor coexista mult timp de acum înainte? Părerile sunt împărţite şi consider necesar a releva, în loc de concluzie, că mult mai importantă mi se pare în acest moment selecţia de fond a cărţilor. Căci, atunci când conţinutul înseamnă valoare, ambalajul trece neobservat.
Cărţile valoroase vor supravieţui, indiferent de formatul lor, pentru că, aşa cum frumos spunea Nicolae Manolescu, “răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor!”