Filmul... o atracţie scumpă pentru unii dintre noi, plătită cu Timpul care e parcă din ce în ce mai puţin. De aceea prefer cartea filmului, dar când descopăr că acestea pot coexista, devine cel puţin interesant.
Câteva astfel de situaţii mai jos:
INKHEART (INIMĂ DE CERNEALĂ) - un film despre puterea cuvântului scris şi rolul scriitorului, stăpân al universurilor imaginate. Personajele din cărţi prind viaţă prin lectura cu voce tare a unui legător de cărţi vechi, amestecându-se cu persoane din viaţa reală, într-o acţiune cu totul palpitantă.
Merită văzut, chiar dacă ficţiunea atinge uneori cote maxime.
WUTHERING HEIGHTS (LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI) - atât cartea, cât şi filmul acordă lecturii importanţa binemeritată, conţinând suficient de multe scene de lectură. Şi este atât de plăcut, mai ales din ipostaza de cititor, să descoperi, la personajele pe care le urmăreşti, aceleaşi gesturi pe care tu le faci în actul lecturii...
Iată câteva imagini sugestive în acest sens din ecranizarea 1992 a romanului lui Emily Bronte, în regia lui Peter Kosminsky, cu Ralph Fiennes şi Juliette Binoche în rolurile principale.
Dacă aveţi şi alte exemple asemănătoare, m-ar interesa pentru un proiect în cadrul masterului pe care îl urmez (Teoria şi Practica Editării).
P.S. Cred că devine explicabilă acum obsesia mea pentru cărţi, aşa-i?! :)
Iată câteva dintre imaginile mele preferate cu cărţi. Întotdeauna mi-a plăcut să admir cărţile, nu doar din interior, ci şi din exterior. Întotdeauna mi-au plăcut librăriile şi bibliotecile, locul unde cărţile ne aşteaptă cu atâta răbdare... Mă fascinează astăzi ideea de a lucra într-o editură, acolo unde cărţile iau naştere...
Dacă aveţi imagini reuşite cu cărţi, vă invit cu drag să-mi completaţi colecţia!
Nu judeca o carte după copertă! Ca şi oamenii, cărţile vechi au sufletul tânăr. Au atâtea de spus, dar tac..., sub praful greu al timpului.
Dincolo de copertă, în spatele literelor, stă concentrat un întreg univers, cu mii de visuri şi frământări, gânduri şi sentimente, o altă lume care putea fi a ta... Te-ai gândit vreodată la asta?!
Dintotdeauna fascinantă, indiferent de forma pe care a luat-o de-a lungul timpului, lectura a stârnit şi continuă să stârnească discuţii nesfârşite, pro sau contra, de la cele mai aprinse la cele mai plăcute. Incitând spiritele inovatoare, ea a ştiut să-şi găsească, în istorie, locul binemeritat la baza piramidei valorilor, fiind instrumentul care facilitează cunoaşterea în toate domeniile culturii şi ştiinţei.
Frământările începutului, privind suportul de imprimare a textului, forma de realizare a actului lecturii, accesul diferitelor categorii de cititori etc., au dus treptat la desăvârşirea unei tehnici moderne de lectură, accesibile astăzi şi plăcute.
Evoluţia însăşi a practicilor de lectură a constituit, în toate epocile şi în toate domeniile, subiect de interes şi cercetare. Astfel, mulţi scriitori, pictori, sculptori, gravori etc. au reprezentat în operele lor diferite ipostaze ale actului lecturii de-a lungul timpului, constituind veritabile mărturii pentru istoria lecturii.
Am adunat aici doar câteva picturi ce înfăţişează scene de lectură, în diferite ipostaze şi din diferite epoci.
Albumul este, se înţelege, în curs de completare. Aştept sugestii, informaţii, imagini, orice credeti că ar putea întregi această postare.
Cărţile audio, numite popular cărţi vorbite, au apărut din nevoia de timp a omului modern. Aflat în permanentă mişcare, uneori contra-cronometru, acesta cu greu mai găseşte răgazul să răsfoiască o carte. Audiobook-ul îi oferă o alternativă comodă şi rapidă de lectură, ce se poate desfăşura simultan cu alte activităţi uşoare: călătorii, sport, menaj etc. Pe de altă parte, acest tip de lectură se pliază perfect pe tiparul comunicaţional din societatea contemporană, unde tendinţa este de a minimaliza comunicarea scrisă în favoarea celei orale.
Piaţa cărţilor audio este, în România, doar la început de drum, dar evoluează rapid. Editurile româneşti tind să răspundă noilor cerinţe ale publicului de cititori, adaptându-se standardelor europene.
Istoria lecturii a înregistrat din antichitate până în prezent o evoluţie spectaculoasă. Apariţia computerului şi constituirea lecturii electronice au marcat momente importante în evoluţia lecturii universale. Cititorul contemporan beneficiază de un suport de lectură variat, disociat: cartea tipărită şi cartea în format electronic, aflate într-o competiţie strânsă, din care nu ştim cine va ieşi învingător.
Textul tipăritproduce o lectură liniară, continuă, presupunând parcurgerea consecutivă a rândurilor. Textul electronic determină, în schimb, o lectură globală, non-liniară şi discontinuă, cu dificultăţi de ordonare a rândurilor. Imposibilitatea mânuirii textului electronic imprimă, de aceea, o oarecare superficialitate actului lecturii.
Cartea tipărită oferă posibilitatea marcării personale cu adnotări. Cititorul poate însemna pe marginea textului gânduri, reflecţii de moment, explicaţii de orice fel, utile la o relectură sau pur şi simplu utile pentru înţelegerea textului. El poate, de asemenea, marca pasajele preferate, pentru a le găsi cu lejeritate ulterior.
Aceste aspecte, ce ţin de profunzimea, dar şi de plăcerea lecturii, avantajează lectura tradiţională în faţa celei virtuale, aceasta din urmă incomodând din punct de vedere fizic şi psihic, dacă ne gândim doar la oboseala generată de folosirea prelungită a calculatorului.
La o primă vedere, cartea tipărită îşi păstrează sau ar trebui să-şi păstreze întâietatea. Totuşi, lectura electronică pare a fi cea mai potrivită tipului de societate în care trăim. Aflat în permanentă mişcare, contra cronometru, cititorul contemporan cu greu mai găseşte răgazul frecventării bibliotecilor şi librăriilor, precum şi spaţiul depozitării cărţilor. În astfel de situaţii, îi sunt la îndemână bibliotecile şi chiar librăriile virtuale. Internetul devine în acest sens un consistent suport de lectură, dar şi un mijloc de distribuire a cărţilor.
Şcoala românească cultivă totuşi modelul tradiţional de lectură. Din nefericire, sunt încă profesori ce resping calculatorul în procesul instructiv-educativ, deşi reforma învăţământului îl recomandă printre mijloacele moderne de predare-învăţare. O inovaţie interesantă în domeniu aduce tabla interactivă SMART, încă puţin cunoscută şi accesibilă în şcolile noastre.
O formă specială de textualitate electronică, ce a trezit interesul cercetătorilor din mai multe domenii, este hyper-textul sau textul compus prin accesarea reţelei de noduri / ramificaţii între documentele web de navigare pe Internet. Un astfel de text, bifurcat, arborescent, oferă cititorului libertate nelimitată în derularea lecturii, acesta putând să aleagă traseul dorit printre documente, în funcţie de link-urile ce-i stârnesc interesul. Această libertate prezintă însă, pe de o parte, riscul discontinuităţii sau pierderii coerenţei textului, iar pe de altă parte, riscul frustrării cititorului pus în incapacitatea de a acoperi toate variantele de lectură. Hyper-textul oferă uneori chiar posibilitatea intervenţiei directe a cititorului asupra textului. Sunt interesante în aceste sens naraţiunile colective interactive de pe unele site-uri ale Internetului.
Diferite esenţial sau asemănătoare până la un punct, cartea tipărită şi cea digitală au un scop comun: acela de a forma Omul, de a modela existenţe, de a contura visuri şi a stinge frământări…
Purtătoare şi creatoare de valori spirituale, cartea este oglinda civilizaţiei unui popor. Dar… ce destin îi rezervă viitorul? În ce format va continua să existe? Va acapara cartea electronică piaţa editorială sau cele două tipuri de lectură vor coexista mult timp de acum înainte? Părerile sunt împărţite şi consider necesar a releva, în loc de concluzie, că mult mai importantă mi se pare în acest moment selecţia de fond a cărţilor. Căci, atunci când conţinutul înseamnă valoare, ambalajul trece neobservat.
Cărţile valoroase vor supravieţui, indiferent de formatul lor, pentru că, aşa cum frumos spunea Nicolae Manolescu, “răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor!”
Fiecare carte citită este precum o amintire. Legate una de alta, ele formează trecutul... Cât de bogat este trecutul vostru de cititor? Al meu s-ar putea recompune astfel:
Exceptând tratatele ştiiţifice, care îţi îmbogăţesc cultura, dar poate nu şi sufletul, exceptând de asemenea poeziile şi povestirile sau nuvelele, care îţi încarcă sufletul de frumos, dar trec uitate ca frunzele decorative dintr-un buchet de flori..., încep să scriu istoria lecturilor mele:
-->
Adam Gidwitz, O poveste grimminală
Adiphe d' Emerry, Două orfeline
Agatha Christie, Zece negri mititei
Albert Camus, Străinul
Alexandre Dumas-fiul, Dama cu camelii
Anna Carey, Eve
Andre Gide, Falsificatorii de bani
Anne Marie Desmarest, Torentele vieţii
Anton Pavlovici Cehov, Livada de vişini
Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic
Bram Stoker, Dracula
Calderon de la Barca, Viaţa e vis
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Camil Petrescu, Patul lui Procust
Cella Serghi, Pânza de paianjen
Daniel Defoe, Robinson Crusoe
Dimitrie Bolintineanu, Manoil
Dimitrie Bolintineanu, Elena
Emily Bronte, La răscruce de vânturi
Eugen Barbu, Groapa
Francois Rabelais, Gargantua şi Pantagruel
Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste și alți demoni
Garabet Ibrăileanu, Adela
George Bernard Shaw, Pygmalion
George Călinescu, Enigma Otiliei
George Călinescu, Cartea nunţii
Gerard de Nerval, Aurelia
Grigore Băjenaru, Cişmigiu & Comp.
Grigore Băjenaru, Bună dimineaţa, băieţi!
Grigore Gheba, Între viaţă şi moarte
Gustave Flaubert, Doamna Bovary
Harper Lee, ... Să ucizi o pasăre cântătoare
Henrik Ibsen, Nora
Honore de Balzac, Moş Goriot
Honore de Balzac, Pielea de şagri
Ioan Slavici, Mara
Ioan Ebraşu, Răscumpărarea fiului (manuscris)
Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19
Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Ion Grecea, Talida
Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută
Ion Luca Caragiale, O noapte furtunoasă
Ion Luca Caragiale, D-ale carnavalului
Ion Luca caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea
Ion Luca Caragiale, Năpasta
Ionel Teodoreanu, Lorelei
J. W. von Goethe, Suferinţele tânărului Werther
Jack London, Colţ-Alb
Jacqueline Monsigny, Floris, dragostea mea
Jane Austen, Mândrie şi prejudecată
John Boyne, Băiatul cu pijamale în dungi
Josef Toman, Don Juan
Leo Perutz, Cavalerul suedez
Liviu Rebreanu, Ion
Liviu Rebreanu, Răscoala
Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor
Liviu Rebreanu, Ciuleandra
Liviu Rebreanu, Adam şi Eva
Lucian Blaga, Meşterul Manole
Lucian Blaga, Zamolxe
Lucian Blaga, Tulburarea apelor
Lucian Blaga, Cruciada copiilor
Madelene l'Engle, O buclă în timp
Marcel Proust, Swann (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, La umbra fetelor în floare (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, Guermantes (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, Sodoma şi Gomora (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, Captiva (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, Fugara (În căutarea timpului pierdut)
Marcel Proust, Timpul regăsit (În căutarea timpului pierdut)
Librăriile şi bibliotecile actuale au devenit un soi de labirint, în care te poţi rătăci uşor fără o minimă îndrumare. E descurajant de multe ori să constaţi câte cărări au rămas nestrăbătute, câte cărţi necitite... Aş vrea uneori să parcurg Totul, într-o clipă..., dar îmi dau seama că e nevoie de multă răbdare şi că scopul trebuie să fie altul: să faci alegerea potrivită! Poate că nu contează cât citeşti, ci mai degrabă ce citeşti... De aceea va provoc la câteva recomandări de lectură! Impărtăşiţi şi celorlalţi din experienţa voastră de cititor!
Scrie! Ca e o scrisoare, un jurnal sau doar o notiţă în timp ce vorbeşti la telefon, dar scrie! Prin scris ne apropiem de Dumnezeu şi de ceilalţi. Dacă vrei să înţelegi mai bine rolul tău pe lume, scrie! Încearcă să pui suflet în scris, chiar dacă nimeni nu citeşte cuvintele tale sau, mai rău, chiar dacă cineva ajunge să citească ceea ce ţi-ai fi dorit să nu fi citit. Simplul fapt de a scrie ne ajută să ne organizăm gândurile şi să vedem mai clar ceea ce avem în jur. O hârtie şi un creion fac miracole - alină durerea, fac visurile realitate şi amintesc o speranţă pierdută. Cuvântul este putere!(Paulo Coelho)
Mi-e sufletul plin de chemări. Atâtea... încât, de aş avea aripi, aş fi departe. Departe de golul înconjurător, acolo unde doar visul vibrează...
Dar nu îndrăznesc şi nu pot să zbor!
Postări
